tomis

Că veni vorba, ar fi păcat să nu menţionăm oraşul Craiova, locul în care se poate spune orice în afara faptului că justiţia este oarbă. Există scenarii clasice pentru acest oraş. 
Ai făcut un accident în Timişoara cu Ferrari-ul lu’ tata – cu care ocazie ai omorât un om şi ai luat 30 de zile arest preventiv? Nici o problemă – faci cerere de strămutare a procesului la Craiova şi a doua zi eşti pus în libertate pe motiv că nu constitui un pericol social.
Baţi săptămânal câţiva oameni, faci accidente de maşină, înjuri poliţişti ca la uşa cortului? Nu este nici o problemă fiindcă te cheamă Covei, tac’tu este judecător la Curtea de apel Craiova şi orice ai face nu păţeşti absolut nimic. Intangibili, doar că pe cealaltă parte a baricadei.
Ai de executat ani grei de puşcărie pentru tentativă de omor? Şi ce dacă? O judecătoare decide că glaucom-ul pe care pretinzi că îl ai nu se poate trata in spitalul penitenciarului şi te lasă de capul tău să te tratezi singur. Ajută mult dacă te cheamă Gorbunov, faci parte din mafia basarabeană şi ai bani de o "atenţie" consistentă pentru înaltul magistrat.
Desigur, acesta este doar vârful iceberg-ului – nu vom vorbi despre mafioţii la care şeful poliţiei refuză să aplice mandatele de arestare sau despre clanuri de ţigani care se taie şi se împuşcă ziua în amiaza mare.

În aceeaşi ordine de idei se pare că Tăriceanu şi gaşca lui au reuşit să vândă blana ursului din pădure. Desigur, nu este o premieră la români dar magnitudinea ursului (şi a blănii lui) merită cu siguranţă remarcată.
Concret, vorbim despre litigiul dintre România şi Ucraina privind Insula Şerpilor şi porţiunea din Marea Neagră care revine fiecărei părţi, litigiu soluţionat acum câteva zile net în favoarea României. Acea porţiune din Marea Neagră pe care ne batem de 20 de ani conţine -se spune- suficient petrol şi hidrocarburi cât să asigure României independenţa energetică pe o perioadă de câţiva ani buni. Problema este că a doua zi după ce am aflat că am câştigat, am aflat din nou că de fapt ce am câştigat nu-i al nostru. Cititorul perplex se întreabă – cum adică? Păi simplu – Tăriceanu, în ultima zi de mandat ca prim-ministru, a semnat un document prin care se acordă (fără licitaţie!) unei firme fantomă drepturile exclusive de exploatare a tot ce câştigă România în procesul cu Ucraina. Statul român câştigă din toată afacerea o redevenţă simbolică – între 3.5 şi 13.5%, în funcţie de cât exploatează firma respectivă. Curat constituţional! Spiritul inventiv al românului nu se dezminte şi petroliberalul Tăriceanu a reuşit să-i mai facă un cadou pe ultima sută de metri omului pentru ca lucrează de câţiva ani buni, şi anume Dinu Patriciu. Bună treabă.

Realitatea TV a lansat campania "Romania, drum de ţară" prin care se doreşte atragerea atenţiei opiniei publice şi (se speră) a autorităţilor asupra stării precare a unor aşa-numite "şosele". Colac peste groapă, se acordă săptămânal un premiu în bani pentru cele mai bune imagini trimise de cititori. Sincer, povestea asta nu mi se pare mare şmecherie dar eu am o provocare mai bună… Dau personal de băut oricărei persoane care îmi indică măcar o singură stradă în Iaşi cu asfalt şi trotuare ca în palmă, care să nu aibă gropi, denivelări sau alte defecte care ar provoca neplăceri şoferilor şi pietonilor, cu marcaje şi semne de circulaţie clare şi vizibile indiferent de oră. Nu veţi găsi aşa ceva, nu există nici măcar o singură stradă în Iaşi care să poată fi considerată cât de cât normală într-o ţară civilizată, dar asta nu trebuie să mire pe nimeni pentru că aleşii moldovenilor sunt de obicei exponentul alegătorilor. Reciproca este desigur perfect valabilă – atunci când ieşenii mai acordă încă un mandat unui individ care a dus oraşul pe buza prăpastiei este clar că un procent semnificativ (majoritar, aş spune eu) din populaţie este constituită din oameni retardaţi cu drept de vot.